Formația bucureșteană Aeon Blank a lansat în data de 16 iulie 2020 un nou single, intitulat „Irelevant”, care „găzduiește” o colaborare inspirată cu Mihai Andrei Ionuț de la Breathelast. Videoclipul melodiei a fost difuzat în premieră în cadrul unui concert care a avut loc în Club Quantic și la care a mai luat parte, în calitate de special guest, și trupa Beethoven Crisis.
Din punct de vedere al sound-ului, cântecul este o combinație reușită între sonoritățile lascive și întunecate specifice celor de la Aeon Blank, și mix-ul original de metal eclectic pe care îl practică Mihai Andrei Ionuț. A ieșit o piesă cu personalitate care vorbește despre tot ceea ce doare tare în societatea românească.
În ciuda titlului, melodia este cât se poate de relevantă pentru starea actuală a României, aflată mereu într-o criză sau alta. Țara noastră este teatrul de război unde se desfășoară luptele ideologice duse de cei aflați la putere, a căror miză supremă este să conducă cu orice preț, cu atât mai mult cu cât cei care îl plătesc suntem întotdeauna noi, și niciodată ei.
„Sunt irelevant, dar am dreptul să refuz, am dreptul să exist, am dreptul să acuz. Sunt irelevant, dar am dreptul să stau drept, aruncând țara în aer, tragem toți aer în piept”.
Refrenul îți rămâne ușor întipărit în minte și sintetizează foarte bine sensul general al cântecului, care este un soi de imn în răspăr al cetățeanului sătul de abuzurile și de disfuncționalitățile care au înlocuit normalitatea într-o țară care pare că nu își va găsi vreodată repere sănătoase, pentru că acestea sunt mereu deturnate. Cancerul este atât de profund încât chiar și acest cetățean își pierde câteodată capacitatea de a distinge binele de rău și cade pradă acelorași vicii pe care le condamnă.
Videoclipul reușește să surprindă cu iscusință mesajul cântecului și abundă în scene puternice ce fac referire la întâmplări recente care au marcat România. La un moment dat, un București zbuciumat este cuprins de incendii și străpuns de coloane ale infinitului, preschimbate în burghiuri bizare care par că pătrund adânc în însăși măduva orașului. Chipuri anonime, fără însușiri aparte, se transformă în figuri monstruoase fără trăsături omenești, semn al distrugerii absolute a oricărei identități. Pas cu pas, România ajunge în ruină și este urmată simbolic și de alte culturi, exprimate prin monumente cunoscute, căzute pradă vandalizării.
Atât melodia cât și clipul au o anumită echivocitate care face ca mesajul ultim să nu fie chiar atât de limpede. Există câteva chei contradictorii care pot fi utilizate pentru a „descuia” tâlcul lucrurilor și, până la urmă, frumusețea libertății de exprimare rezidă tocmai în permiterea existenței mai multor viziuni asupra fenomenelor care ne afectează pe toți, chiar dacă anumite perspective nu sunt populare. De alta, tocmai această libertate este una dintre virtuțile „plânse” de trupă – un drept care pare tot mai slab pe măsură ce se înstăpânesc asupra lui felurite forțe mai mult sau mai puțin cunoscute.
„Irelevant” este un single-concept, care nu duce lipsă de elemente controversate și care le va ridica ascultătorilor multe semne de întrebare cu privire la lumea în care trăim.
