Pandemia COVID-19 ne-a arătat că scenariile distopice nu sunt simple născociri ale unei imaginații întunecate, ci pot să devină foarte rapid realitatea înfricoșătoare a întregii umanități. Preț de câteva decenii, am considerat că luxul de a trăi vremuri confortabile, fără războaie sau alte amenințări majore (afirmație aplicabilă, din păcate, doar celor din lumea „dezvoltată”), ni se cuvine și că nu este altceva decât o normalitate inalienabilă. Ei bine, criza provocată de virus ne-a trezit din comodul vis consumerist și ne-a prezentat o versiune neprevăzută a vieții.
Este greu să nu nutrești asemenea gânduri în aceste timpuri tulburi în care totul pare „infectat” de un angst panicard care miroase a sfârșit de lume. Cam ca noul album Code Orange, „Underneath” lansat într-o vineri 13, în luma martie a A.D. 2020. Discul este coloana sonoră perfectă pentru criza mondială. Din păcate, zeitgeist-ul se dovedește a fi un „potențiator” sinistru, dar eficient pentru aroma apocaliptică a albumului.
Intro-ul, „deeperthanbefore”, așterne din start covorul negru pe care vor defila temele sumbre ale materialului, precum pericolele „digitalizării” lumii, manipularea maselor, falsitatea constructelor identitare contemporane, natura dificilă a relațiilor interumane și violența ca răspuns la traiul într-o lume tot mai superficială și mai inautentică. „Underneath” este un material care sondează abisurile realității actuale, scoțând la lumină dedesubturile vieților noastre, profund condiționate de jocuri de putere, copleșite de simulacre și tributare excesului de tehnologie depersonalizată. Code Orange alege revolta și agresivitatea ca forme de manifestare a frustrărilor provocate de aceste revelații.
Totul se reflectă perfect în muzică. Sonoritățile distorsionate, repetitive, „contaminate” de sincope bizare ce par rezultatul unor erori de sistem, vin parcă dintr-o lume în care arta este interzisă și oamenii sunt nevoiți să asculte muzică pe dispozitive improvizate, care dau greș și „virusează” piesele. Întâlnim sample-uri macabre, precum râsete demente sau glasuri de copil care spun lucruri ciudate, aparent fără sens. Stilul trupei este unul bogat în diverse efecte care, amestecate cu elementele de metal „clasic” rezultă într-un sound unic, greu de integrat într-un singur gen, dar care își trage seva din hardcore, industrial, metalcore, sludge și chiar și din thrash sau nu-metal. Atmosfera creată de melodii este în ton cu aspirațiile artiștilor care își doresc să evidențieze fața ignorată a status quo-ului umanității contemporane și deci au nevoie de instrumente stilistice transgresive.
Producția, de care s-a ocupat monstrul sacru Nick Raskulinecz, va supăra mulți „elitiști” deoarece alege, în locul „standardului”, anumite licențe care dau personalitate mixului dar îl fac mai puțin digerabil pentru adepții unui sound „curat”. Cu alte cuvinte, gustul ascultătorului va decide dacă „Underneath” este un must-listen sau un refuz categoric.
Code Orange dă dovadă de mult curaj într-un peisaj sonor „igienizat” în care metalul și-a cam pierdut din forța culturală care îl face un gen muzical capabil să transmită mesaje sociale dure, să dezvăluie laturi ascunse ale existenței umane și să zguduie, prin natura sa răzvrătită, ordinea lucrurilor în lume. Formația americană nu este adepta edulcorării metalului și nu se teme să fie furioasă, violentă și problematică, să nu placă, atâta timp cât este sinceră cu sine și cu mesajul pe care și l-a asumat.
Probabil unul dintre puținele statement-band-uri actuale, Code Orange livrează un disc distopic, conceptual, fără nicio ambiție de a fi „frumos”, din niciun punct de vedere, dar cu un țel măreț: acela de a reda metalului acel edge care pare să se fi tocit de la succesul nu-metalului încoace. Dacă trupa reușeste sau nu să facă ceea ce și-a propus, rămâne de văzut. Aș spune că, momentan, se descurcă destul de bine.
