IV: Veșnic pacienți, câteodată oameni

Când deschid ochii, e deja dimineață și în depărtare se întrezăresc coroanele bogate ale copacilor primăvăratici. Pădurea frumoasă din imaginea de pe site-ul clinicii nu mai este o închipuire, ci prinde contur, reală. -Aproape că am ajuns, somnoroaso, îmi spune […]

21 September 2020

Posted By: Alexandra // Read More

II: Spitalul nevindecării

Deschid ochii și o văd pe mama printre marginile bandajelor. Stă în mijlocul salonului alături de prietena mea Elena. Tremură și este lividă. „Ai venit…” îi spun ușurată, cu glasul stins. „Cum să nu vin, puiul mamei”. Durerea pe care […]

page